luni, 30 septembrie 2013

Formare 22 credite Bucuresti


INSTITUTUL DE SEXOLOGIE si Institutul IPPS
organizeaza
CURS DE FORMARE CONTINUA la Bucureşti
 
Curs
Psihoterapia disfunctiilor sexuale feminine
 
Grupul ţinta*
Cursul se adreseaza psihologilor, medicilor, asistenţilor sociali şi studenţilor.
*Nota: Institutul işi rezerva dreptul de a selecta participanţii in funcţie de nivelul de pregatire in domeniu, respectarea codului deontologic şi de etica profesionala precum şi in funcţie de unele reguli interne ale Institutului. Mulţumim pentru inţelegere!
Inscrierea
Inscrierile se fac pe adresa de e-mail: andracotoc@gmail.com, iar ACHITAREA TAXEI se face pana in data de 18 octombrie 2013.
 
Taxe
Taxa de participare este de 499 ron. Se achita numai in contul: RO45BTRL06701205M34615XX  Banca Transilvania Cod fiscal: 31030087. Institutul de Sexologie cu menţiunea:  "Curs 4"
 
Creditare, 22 de credite
Cursul de formare continua este acreditat şi creditat de Colegiul Psihologilor din Romania (aviz nr. RF-II-CJ-84/07.12.2012, PV 8). Sunt acordate 28 credite de participant. La specialitaţile : psihologie clinica, psihoterapie şi consiliere.
Data şi Locul 
 
19- 20 octombrie 2013 la Bucuresti, Hotel IBIS, Str. Calea Grivitei nr. 143, Sala de Conferinte "Verdi"
Formator
 
Psiholog Cristian DELCEA supervizor şi formator in psihoterapia de cuplu şi familie
 
Organizator
 
Institutul de Sexologie IS si Institutul IPPS  Tel. 0748828756.

duminică, 29 septembrie 2013

Distopie

O distopie (termenii alternativi sunt: cacotopie, kakotopie sau anti-utopie, contra-utopie) reprezintă chiar antiteza unei societăți utopice sau chiar a unei utopii. O societate distopică se caracterizează prin prezența uneia din formele de guvernare autoritariste sau totalitare sau printr-o formă oarecare de opresiune sau de control social. Termenul provine din limba greacă, în care prefixul dis- are de obicei sensuri negative (ca în „disforic“) în timp ce topos înseamnă „loc“.

Trăsături ale societăților distopice

O societate distopică poate prezenta cel puțin una din aceste trăsături:
  • stratificare socială, astfel că apartenența la o clasă socială este definită strict și impusă cu forța iar mobilitatea socială este non-existentă (vezi și castă).
  • un singur -stat națiune condus de o elită fără idei democratice
  • un sistem de propagandă de stat cu programe și siteme educaționale care îi obligă pe cetățeni să adore statul respectiv și guvernul său, în încercarea de a-i convinge că viața lor în acel stat e dreaptă și bună.
  • O conformare la aceste reguli din partea tuturor cetățenilor și ideea că individualismul e ceva negativ
  • O figură politică fantomatică ce se află în fruntea acelui stat și pe care oamenii o adoră după ce au fost victime ale unei campanii de cult al personalității, cum ar fi Big Brother din 1984's Binefăcătorul din Noi (roman), sau Tatăl din filmul Equilibrium's
  • un sentiment de frică sau dezgust față de lumea exterioară.
  • o părere negativă în legatură cu viața tradițională sau orice formă de religie organizată, considerată primitiva și lipsită de sens.
  • dominarea unei religii a statului, ex. Death-Worship în Eastasia din 1984 sau Technopriests în The Incal
  • memoria instituțională care poate șterge în orice clipă memoria individuală
  • un sistem penal care nu se bazează pe justiție ci folosește tehnici de tortură psihologică sau fizică
  • absența unor produse de bază, ca de ex. penuria de alimente
  • o constantă supraveghere din partea guvernului, agențiilor sau Poliției secrete
  • forțe de poliție militarizată sau forțe private de securitate
  • interzicerea prezenței lumii naturale în viața cotidiană
  • construcție a unei realități ficționale în care grupuri largi de oameni sunt obligate sau amenințate să creadă
  • corupție, impotență sau alte uzurpări ale valorilor democratice
  • rivalități ficționale între grupuri care de fapt acționează ca un cartel
  • insistențe ale forțelor din sistem care
    • susțin că au creat cea mai bună dintre lumile posibile
    • că toate problemele se datorează acțiunii inamicului și a cozilor de topor sau ale spionilor săi

Trăsături ale ficțiunilor distopice

  • O poveste spusă selectiv despre o revoluție, un război, o revoltă, efectele suprapopulării, un dezastru natural, o schimbare climaterică ce au adus schimbări dramatice în plan social.
  • e o narațiune la persoana I, de obicei pagini extrase dintr-un jurnal, un caiet găsit al unui autor, in viață sau mort,
  • un standard de viață scăzut, sau mai scăzut decât în societatea contemporană. În romanul Brave New World sau în filmul Equilibrium, standardul de viață e mai ridicat decât cel din prezent dar prețul plătit pentru asta e pierderea inteligenței si a emoției.
  • un protagonist care înțelege că în societatea respectivă e ceva putred
  • se bazează pe modele din lumea noastră, dar care sunt conduse de o clică, o corporație, un partid politic totalitar etc.
  • deoarece literatura distopică are loc într-un viitor, mai apropiat sau mai îndepărtat, folosește tehnologie mai avansată decât cea existentă în prezent, dar care e controlată exclusiv de grupul celor care dețin puterea. Grupul celor dominați are la dispoziție tehnologie mai proastă decât cea existentă în ziua de azi.
Familiaritatea este trăsătura esențială a distopiei, lumea acesteia nu e doar neplăcută, ci are unele ecouri din societatea de azi, se bazează pe experiența cititorilor. Dacă cititotorul se identifică cu aceste trăsături și le recunoaște, lectura distopiei se transformă într-o experiență personalizată.
Autorii se folosesc adesea de convenția literaturii distopice pentru a pune în evidență grija lor față de anumite evoluții periculoase și derapaje din societate. Spre exemplu George Orwell și-a extras titlul 1984 din chiar anul în care a scris romanul (1948), pentru a avertiza asupra derapajelor stalinismului.

Vezi și

Legături externe


Confidentul Papei Ioan Paul al II-lea a făcut o declaraţie şocantă: limba latină se trage din româna veche şi nu invers

Confidentul Papei Ioan Paul al II-lea a făcut o declaraţie şocantă: limba latină se trage din româna veche şi nu invers                                                                                                            Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai. El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum! 
Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea (foto), unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă:
“Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”.
Cu alte cuvinte, teoria conform căreia romanii au cucerit o parte din Dacia, iar dacii, inclusiv cei din teritoriile necucerite de Roma, şi-au abandonat limba strămoşilor lor şi au început să vorbească latina e falsă. Conform declaraţiei lui Ledwith, la întâlnirea lor cu romanii, dacii nu au avut nevoie de translatori: vorbeau deja limba din care se născuse chiar latina. Din această perspectivă, românii apar drept unul şi acelaşi popor cu dacii, continuatorii direcţi şi legitimi ai acestora. Mai mult, ar rezulta că şi romanii ar fi fost neam tracic.
Menţionăm că Miceal Ledwith este o personalitate irlandeză care nu are interese personale în România. De asemenea, reamintim că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în ţara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”. În această ordine de idei, se pune întrebarea: ce ştiu cei de la Vatican despre noi, iar noi habar nu avem? Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani, suntem tot daci Un studiu de paleogenetică, realizat între anii 2003-2006, a arătat că, genetic, suntem daci, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman este falsă. Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardoş, specialist în genetică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg, Germania, a pornit de la ţesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din România, de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă. Datele genetice obţinute au fost comparate cu cele ale românilor de astăzi. Concluzia a fost că între actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe teritoriul acestei ţări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică, iar fondul de bază dovedeşte continuitatea şi legătura strânsă cu populaţia străveche, adică cu dacii, ramura nord-dunăreană a marelui neam tracic.

Sursa: http://www.criterii.ro/index.php/en/senzational/7209-confidentul-lui-papa-ioan-paul-al-ii-lea-a-facut-o-declaratie-socanta-limba-latina-se-trage-din-romana-veche-si-nu-invers

Locurile magice ale României

Locurile magice ale României
Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen de comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau blestemat pamantul romanesc.

Polovragi - Adevarata pestera a lui Zamolxis?
Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii "Poleo" unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul "Memento mori".
Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.
Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona "Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.
Sinca Veche & enigmele bisericii din stanca
Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.
Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?
Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…
Blestemul comorilor din Baragan
Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o campie nesfarsita unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde ucigator. Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat deseori de Panait Istrati si Fanus Neagu. Conform legendelor locale, in pamanturile campiei se afla ingropate numeroase comori pazite de blesteme crunte. Undeva intre Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt, celebru nu demult pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie de cai de rasa din Baragan. Aici se afla, insa, ingropate si comori stravechi strajuite deflacari ireale, de un albastru nelumesc care danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor.
Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de Revolutia din 1989, un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste cu ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava a aflat si Militia, care s-a autoinfintat si a confiscat taranilor toate monedele gasite.
Soarta blestemata a comorilor este intarita de povestea lui Gheorghe Prepelita, un satean care a descoperit peste 100 de monezi de aur. Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau cum neamul lui isi construieste case si grajduri noi, se imbraca scump, isi cumpara turme de oi si vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepelita se arunca fara motiv intr-o fantana. La cateva saptamani dupa, ginerele sateanului are aceeasi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepelita sa se spanzure de aceeasi fantana.
La fel de sinistru este - spun legendele - si blestemul comorii lui Pintecan, un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur ingropat la radacina unui nuc. In noaptea imediat urmatoare,"norocosul" Pintecan aude in vis o voce care-i porunceste sa construiasca o biserica pe locul unde a descoperit banii sau il va ajunge blestemul comorii. Dimineata, Pintecan a ignorat visul, grabit sa se imbogateasca. Si-a impartit comoara in familie si s-a apucat de afaceri prospere. La doi ani de la eveniment, cand se intorcea acasa si-a gasit baietelul de doi ani spanzurat intre gratiile de la patut. In noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce care l-a avetizat ca daca nu face biserica, va fi lovit de necazuri si mai mari. Socat, omul a construit cea de-a doua biserica a satului, care este vizibila si astazi.
Fantomele de pe Dealul Luncanilor
Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu inima curata, deoarece fantomele pripasite in aceste locuri, pandesc in special pe cei cu suflet bun. Stau marturie in acest sens, intamplarile inspaimantatoare prin care au trecut destul de recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta Muscalul, Maria Piper si altii.

Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat, unde - conform povestilor - oamenilor le apar stafii care-i urmaresc cale de 3 kilometri pana in satul Goesti. Batranii povestesc ca in locul blestemat au fost ingropati fara imparatasanie si lumanare multi soldati ucisi in 1917, in decursul primului Razboi Mondial. Astfel se explica de ce zeci de drumeti spun ca au vazut odata cu caderea noptii, siluete translucide, albe si tacute care pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe partea dreapta a drumului. Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum sunt prinsi intre lumi, stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu suflet bun si copiilor, asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o slujba de pomenire a sufletelor si o sfintire a locului.
Costesti, locul unde duhurile dau cu pietre
Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani in toiul dezbaterilor specialistilor in paranormal. Cazul in sine a fost observat si filmat de numerosi martori oculari, ceea ce-i da un plus de credibilitate. Totul a inceput in noaptea zilei de 20 martie 1997, cand asupra casei familiei Panait Draghici s-a abatut din senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, in urma careia atat proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o spaima sora cu moarte, precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele sparte. Dupa prima seara "paranormala", ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lasarea serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de sarbatoarea de Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare seara, politia locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen alaturi de tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si distrugere fara faptas.Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc. Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997, cand tirurile de pietre aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent decat in primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul paroh din Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Spre surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat, pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea…
Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4 septembrie 1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa dintr-o camera in alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste doar cateva zile, crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria. Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei familiei Draghici. Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca atacul s-a datorat unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui fenomen evident de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al batranei i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat cu pietre in casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta…
Poeni, satul blestemat de lupi…
Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste intamplari care ar face cinste oricarui roman de groaza marca Stephen King. Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor indreptate asupra mai multor sateni. O femeie, Maria Sarbu, a fost chiar omorata si devorata de ceea ce, la prima vedere, pare un lup. Insa toti zoologii afirma ca, de obicei, lupii nu ataca oamenii decat daca sunt turbati, ceea ce in povestea de fata este putin probabil. Totodata, in nicio circumstanta lupii nu devin mancatori de oameni, fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor, leilor si leoparzilor.Misterul de la Poeni se adanceste si mai mult daca luam in calcul faptul ca in zona respectiva nu mai existau lupi de peste o suta de ani.
Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul capului un lup obisnuit, ci ca animalul care a atacat oamenii din Poeni a fost un lup necurat, un strigon, cum se spune in aceste parti strigoiului. Cei care au scapat povestesc ca fiara din alta lume arata precum un caine mare, negru cu blana zburlita, care nu lasa urma pe zapada sau prin praf atungi cand fuge, ca si cum ar fi plutit. De asemnea, povestile spun ca aratarea disparea instantaneu daca oamenii apucau sa-si faca semnul crucii sau sa roasteasca o rugaciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se stie exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de parere ca povestea neamului muscat de fiara necurata incepe acum peste doua sute de ani, cand cineva din familia respectiva ar fi omorat un alt satean pentru a-i fura o arma foarte valoroasa. Cel ucis era unicul fiu al unei batrane care in ziua inmormantarii ar fi aruncat in cimitir un greu blestem asupra neamului ucigasului fiului sau.
Balta Vrajitoarelor
Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar 5 metri. In ciuda aparentei obisnuite, se spune capeticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.
Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care se aduna din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul Gheorghe, Sanziene si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid temporar portile spre celelalte taramuri. Balta este un loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor. Se pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici balti ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit. Parca pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii. De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici) refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta.
Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca, nu se mareste, nu se micsoreaza niciodata - indiferent daca este seceta sau ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu de 20 de kilograme. Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani…

Sursa: http://www.criterii.ro/index.php/en/criterii-mondene/6172-locurile-magice-ale-romaniei

Pariu că nu ştii ........ce înseamnă Jeep?

Pariu că nu ştii ........ce înseamnă Jeep?        Cainii nu disting culorile
·        Primul autovehicul perfect aerodinamic, asa cum il stim noi astazi, a fost realizat de un roman in 1920, respectiv de Aurel Persu
·        In vocabularul eschimosilor nu exista cuvantul "razboi" iar la japonezi nu exista "bacsis"
Termenul de "jeep" provine de la initialele G.P (General Purpose) ce s-ar traduce prin vehicul "pentru uz general".
·        Cel mai lung cuvant din limba romana (care, citit invers, reprezinta acelasi lucru) este "aerisirea".
·        Cuvantul "robot" provine de la verbul rusesc "a munci.
·        Serpii nu pot auzi.
·        Caii nu ametesc
·        Un pui de elefant are nevoie de 14 litri de lapte pe zi
·        Scorpionii pot trai pana la 25 ani.
·        Ingredientul "minune", recent descoperit, care se gaseste in compozitia cimentului din Marele Zid Chinezesc era faina de orez
·        Numele "Sahara" inseamna in limba araba chiar "desert".
·        Cel mai vechi muzeu din Romania este muzeul Bruckenthal din Sibiu.
·        Pentru un singur exemplar de Rolls Royce sunt necesare 16 piei de vaca pentru a tapisa luxosul interior al limuzinei
·        Numele complet al marelui pictor Picasso este: Pablo Diego Jose Santiago Francisco de Paula Juan Nepomuceno Crispin Crispiniano de los Remedios Cipriano de la Santisima Trinidad Ruiz Blasco y Picasso Lopez.
·        Ghilotina a fost inventata de dr. Guillotin in anul 1789, cand a fost prezentata ca instrument de tortura
·        Cartita daca nu mananca timp de 24 ore moare.
 ·        Un ou de strut cantareste aproximativ 2 kilograme
·        Termenul de "Led" este prescurtare de la "Light Emitting Diode" (dioda electro-luminiscenta).
·        Triunghiul Bermudelor (format din punctele Miami-Puerto Rico-Bermude) se vede din spatiu ca o zona cu puncte luminoase
·        Cuvantul "Laser" este de fapt prescurtare de la "Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation"
·        Respiratia unui melc mare este atat de puternica incat poate clatina chiar flacara unei lumanari
·        In Colosseum, pe timpul romanilor, se faceau lupte intre corabii, arena fiind umpluta cu apa, pentru a simula marea.
·        Femeile clipesc de doua ori mai mult decat barbatii. Barbatii sughita mai mult decat femeile.
·        Numele capitalei Egiptului, Cairo (El Cair) inseamna Marte. Ca o completare, pe planeta Marte s-au fotografiat recent cateva forme de relief interesante, in care una seamana cu un cap de sfinx iar in apropiere apare silueta unei piramide
·        Traditia firmei Lamborghini este una dintre cele mai deosebite: prima afacere a firmei era cresterea taurilor, zodia fondatorului era Taur, emblema firmei este un taur, toate modelele de automobile au nume de tauri celebri (in arene) sau chiar rase de tauri.
·        Limba balenei albastre cantareste mai mult decat un elefant.
·        Delfinii traiesc pana la 30 ani.
·        Cuvantul din limba romana care contine 5 consoane consecutive este "optsprezece".
·        Codul este pestele care are in loc de sange o substanta asemanatoare cu antigelul.
·        Numele lunii Decembrie vine de la cuvantul latinesc "decem" (zece), pentru ca Decembrie era a zecea luna in calendarul roman
·        Un roman a escaladat Turnul Eiffel chiar in ziua inaugurarii
 ·        Nicotina se mentine timp de 60 minute in corpul uman
·        Tigrul are si pielea cu dungi, nu numai blana.
·        Omul zambeste in medie de 18 ori intr-o zi.
·         Cupa de sampanie a fost creata de un artist francez, avand ca model un mulaj al sanului Mariei Antoaneta.

Sursa: http://www.criterii.ro/index.php/en/criterii-mondene/6267-pariu-ca-nu-stii-ce-inseamna-jeep

VIRAL PE NET. O descoperire senzaţională zguduie lumea oamenilor de ştiinţă. Istoria trebuie rescrisă


           VIRAL PE NET. O descoperire senzaţională zguduie lumea  oamenilor de ştiinţă. Istoria trebuie rescrisă

            În cursul lunii februarie 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămăşiţele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârşi în urmă cu 5.500 de ani la Roşia Montană au făcut din întâmplare o descoperire care ar putea răsturna toată istoria omenirii. Ei au descoperit la baza galeriei capătul rectangular al unei lespezi aurii care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, din rezultatele analizei de laborator a reieşit că era vorba într-adevăr de o piatră compozită, obţinută din amestecul a 15% praf de granit, 30% wolfram şi 55%  pulbere de aur de 50 de karate, după o tehnologie imposibil de reprodus în condiţiile ştiinţei actuale.

            HIPERBOREANUL          
            Faptul este cu atât mai surprinzător cu cât galeria unde a fost semnalată lespedea, supranumită şi Galeria Hiperboreană şi aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roşia Montană, fusese cercetată în urmă cu 36 de ani, mai precis pe tot parcursul anului 1976 şi, datorită uluitoarelor descoperi arheologice şi antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost închisă şi apoi sigilată la comanda Securităţii. Printre mineri încă se mai vorbeşte în şoaptă despre această galerie şi nu sunt puţini cei ai căror taţi sau fraţi mai mari, foşti mineri la Roşia Montana, care au luat parte la consolidările şi săpăturile arheologice din galerie la acea vreme, au dispărut de-acasă şi s-au întors bătuţi după câteva săptămâni. Între timp cei mai mulţi dintre ei au murit datorită bolilor profesionale. Cei patru martori rămaşi în viaţă nici măcar nu mai doresc să-şi amintească. Unul dintre ei, domnul Ion Moiş, fost şef de echipă pe timpurile acelea, după o îndelungă chibzuială, s-a hotărât totuşi să rupă tăcerea. Iată relatarea faptelor petrecute atunci, aşa cum le-a trăit martorul ocular Ion Moiş:
       
            „Poate că nu trebuia să zic nimic, că doară am jurat la comunişti, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moţi al lui Avram Iancu, aşa că nu pot să tac. Uite cum a fost: în iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul şef şi am primit dispoziţie să redeschid, să consolidez şi să electrific vechea galeria 13, rămasă închisă încă de pe vremea austroungarilor, urmând ca după consolidare să vină doi tovarăşi geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă aşa neexploată încă de pe vremea agatârşilor, care la vremea aceea scoteau din ea şi prelucrau aurul şi argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le plăcea lor să le spună. E drept că se văd urme de căutare şi din partea romanilor, dar este limpede că ei s-au lămurit foarte repede şi că au abandonat. Lucrările de consolidare şi electrificare au durat aproape până în vara lui 76 şi am avut nişte probleme cu golirea de apă a unei părţi a galeriei care se inundase. Atât vâlvele din mină cât şi electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am găsit şi un os spălat de ape, aşa de mare, cum nu ne mai fusese dat să vă niciodată. Nici ortacii mei nu mai văzuseră. După ce l-am arătat directorului minei acesta l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roşia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul când l-am găsit? Că în ce poziţie? Că cine a mai fost cu noi în mină? Că cine mai ştie de existenţa lui? Câţi am intrat şi câţi am ieşit din şut în ziua aia? Mă rog, tot felul de întrebări aiuritoare ca să ne sperie şi să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toţii evident iar după ce ne-a pus să semnăm declaraţiile, ne-au trimis înapoi în galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei.          
            Atunci când treaba noastră a fost terminată au intrat în mină doi oameni de la Bucureşti din care unul sigur era geolog.  Ce au lucrat ei acolo nu ştiu, dar aşaaa... ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el au venit o echipă întreagă de civili daar şi câţiva arheologi cu nişte echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliţie care a blocat accesul la galeria 13 şi a început să ne controleze nouă legitimaţiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemaţi din nou, eu şi ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări şi care deja semnasem declaraţiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 şi să-l scoatem cu  vagonetele afară din mină.
            Atunci am văzut grozăvia. Arheologii scoseseră la iveală din stâncă un schelet uriaş, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Osul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roşie şi de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă da’ ce mai vertebră! Civilii se foiau de colo-colo! Unii îşi notau câte ceva din ce ziceau arheologii, alţii făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densuşianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare că să-şi vadă ăla cu Densuşianu de treabă, că Densuşianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu şi cu securitatea. Altul, şi ăsta era arheologu cel tânăr, că l-am recunoscut după cicatrice, a scapat una  cum că scheletu ăla era de hiperborean şi că ar putea fi chiar strămoşul nostru! „ Nu se poate tavarişce! Ce hiperborean visezi!” -  a răcnit la el unul gras în haine de piele şi cu accent rusesc! - „Omul se trage din maimuţă! Unde ai mai pomenit tu maimuţă de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul ăsta pleacă la Moscova!... Ia luaţi-l pă reacţionaru’ ăsta d-aici! Bîstro, bîstro!” Atunci ne-a cuprins groaza pe toţi. Doi gealaţi au sărit pe el, l-au legat şi l-au târât afară din mină. „Ia hai! Strângeţi, împachetaţi în lăzi şi duceţi totul la gară! Şi dacă mai suflă vreunul vreo vorbă v-arunc kaghebeu-n ceafă! ” Tot pe noi a căzut măgăreaţa cu strânsul şi cu căratul.          
            S-a făcut dimineaţă când am terminat de împachetat, de cărat şi de urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă. Ne-au suit în două dube fără geamuri şi ne-au dus undeva. Unde?, nu ştiu.... Dar ştiu că am mâncat bătaie vreo săptămână încheiată şi că m-au pus să semnez că n-am văzut şi că nu cunosc nimic, că am un unchi legionar care e bandit şi împuşcă securişti prin munţi şi mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă îmi saltă nevasta şi copiii iar pe mine mă bagă în puşcărie. Am semnat şi am tăcut, ce era să fac...!? Nici cu ortacii mei pe care i-am întâlnit din nou la mină nu am mai vorbit despre asta.      
            Ceva de bine totuşi mi s-a întâmplat după aceea. La o săptămână după ce m-am întors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine când intram şi ieşeam din şut, a venit la birt şi s-a aşezat la masa mea. Cinstit să fiu când l-am văzut mi-a îngheţat sângele în vine. „Uite Ioane, - mi-a zis -, şi eu sunt moţ ca şi tine. Şi tot ca şi la tine, neam de neamul meu au fost băieşi la Roşia Montana. Am fost acolo când s-a descoperit scheletul uriaşului. Acum e la Moscova. Eu ca şi tine am fost martor. Ia plicul ăsta şi păstrează-l ca pe ochii din cap. Înăuntru ai poză. Să ştii de la mine că acolo în galerie se afla scheletul unui dac hiperborean, strămoş de-al nostru. Păstrează poza şi arat-o nepoţilor tăi. Eu nu ştiu dacă scap pentru că am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi ăştia din securitate care nu ne speriem aşa de uşor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ţi-am dat nimic! Ai priceput?” „Da, am priceput!”. S-a ridicat şi a ieşit repede pe uşă. Doar două zile l-am mai văzut cum păşea ca o umbră în urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată . Dar mai am în schimb poza cu hiperboreanul de la el”.  

            LESPEDEA  
            Dar să revenim la lespede...  
            Ne aflăm în luna aprilie 2012. În urma discuţiilor purtate cu uşile închise la Ministerul Minelor Petrolului şi Geologiei, partea canadiană a opinat ca această descoperire să nu fie făcută publică iar galeria să fie închisă de urgenţă. Partea română a fost de acord cu păstrarea secretului însă a insistat să continue cercetările şi să trimită o a doua echipă, de data aceasta de arheologi condusă de un arheolog bătrân cu o cicatrice în colţul ochiului stâng. Timp de trei luni, săpăturile în jurul lespezii s-au derulat în secret, rezultatul fiind decopertarea integrală a lespezii. Nu a durat foarte mult deoarece deasupra lespezii se aflase cu 36 de ani în urmă scheletul uriaşului dac hiperborean, aflat acum la Moscova iar parte din munca cu săpatul rocii şi cu decopertarea o făcuseră arheologii de atunci. Măsurătorile au scos la iveală faptul că lespedea, perfect şlefuită, avea o lungime de 12 metri, o lăţime de 6 metri şi o înălţime de 3 metri, cântărind cu aproximaţie 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decât a fost estimată “piatra femeii insarcinate” respectiv lespedea descoperită la Baalbek, numai aurul conţinut în ea reprezentând cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decât s-ar fi putut obţine prin reciclarea integrală timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Roşia Montană în urma exploatărilor aurifere, şi de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras de la suprafaţă şi din toate galeriile de agatârşi pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari şi de români la un loc.    
            Zona a fost imediat închisă cu gard de sârmă ghimpată şi pusă sub pază militarizată iar săpăturile preliminare pentru forarea unui puţ cu diametrul de 12 metri care să ajungă până la lespede au demarat la începutul lunii mai 2012.      
            La sfîrşitul lunii iunie, mai precis pe data de 23 ale lunii, lespedea a fost scoasă la suprafaţă, segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere şi transportată de urgenţă noaptea, sub escortă militară către o destinaţie necunoscută. Totuşi există unele informaţii din surse demne de încredere, din care rezultă că fragmentele containerizate au fost predate Combinatului Siderurgic SIDEX Galaţi şi că au deja topite şi transformate în lingouri de aur şi wolfram, dar locul secret unde se află ele depozitate acum încă nu se cunoaşte.

            SCRIEREA DACICĂ VECHE    
            Faptul că lespedea a dispărut şi nu s-a păstrat nici măcar o fotografie a ei este lesne de înţeles. Un lucrător care a participat la dezmembrarea ei suţine că există totuşi  un set de fotografii care au fost făcute de către un bătrân arheolog român de prestigiu, care au fost date spre studiu unui paleolingvist şi care, a atras atunci atenţia autorităţilor că lespedea prezintă o valoare culturală şi istorică inestimabilă pentru poporul român şi pentru întreaga umanitate şi în orice caz incomensurabil mai mare decât valoarea ei economică. Pentru argumentarea afirmaţiei arheologul a prezentat atunci câteva fotografii ale lespezii în care se putea observa că toată suprafaţa ei era acoperită de o scriere în basorelief, de un verde smarald, total necunoscută după spusele paleolingvistului, dar cu probabilitatea cea mai mare de a fi pelasgă, dispusă în trei şiruri paralele care porneau din partea stângă sus şi şerpuia în diagonală încolăcindu-se în spirală în jurul unui cap de lup, şi sfârşind apoi la baza ei, în colţul din dreapta. Se pare că autorităţile române au rămas insensibile la aceste atenţionări şi dovezi şi au dispus tăierea şi topirea lespezii, urmând ca după vânzarea aurului să verse la vistieria Statului contravaloarea procentului de  19,31% negociat cu partea canadiană, conform contractului de exploatare a aurului şi a metalelor rare ale zonei.
     
            „Lucrurile însă au devenit de-a dreptul uluitoare atunci când, - declară de data aceasta reputatul arheolog, al cărui nume din motive de siguranţă personală nu-l putem face public - la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de puţ cu diametrul de 4 metri în interiorul căruia cobora o scară elicoidală ale cărei trepte erau săpate în pereţii puţului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puţului emana o lumină lăptoasă, violacee. Deşi cei câţiva lucrători, geologi şi arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii şi-au revenit după o vreme din uimire, totuşi înafara paleolingvistului care s-a precpitat ca un apucat pe scări în jos, nimeni nu a mai avut curajul să coboare şi să verifice ceea ce se afla în puţ, iar a doua zi a fost deja prea târziu. Am aşteptat cu toţii ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafaţă. Peste noapte, SRI-ul şi armata au acoperit cu scânduri intrarea în puţul care ducea spre interiorul muntelui şi-apoi au turnat ciment şi au sigilat-o. A doua zi au fost închise gura puţului exterior precum şi intrarea în galeria săpată in vremuri imemoriale de către agatârşi. Tot a doua zi, eu, dimpreună cu toţi martorii care au asistat la prelevarea lespezii, a descoperirii puţului din adâncul minei, precum şi cei care au participat la ştergerea urmelor, am fost puşi să semnăm nişte documente care garantau păstrarea Secretului de Stat şi-apoi am plecat cu toţii speriaţi înapoi pe la casele noastre, care-ncotro.”
            La sediile Ministerului Minelor Petrolului şi Geologiei şi al Institutului de Arheologie din Bucureşti, aşa cum de altfel era şi de aşteptat, nimeni nu ştie nimic. Peste toate aceste evenimente s-a aşternut tăcerea. Există unele voci carea firmă că persoane suspuse de la Guvern au muşamalizat toată afacerea şi că bancherii elveţieni îşi freacă mâinile satisfăcuţi. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bătrânul arheologul şi cu lucrătorul martor a fost în după-amiaza zilei de 28 iulie 2012. După această dată aceşti doi martori care s-au expus şi au rupt tăcerea nu au mai putut fi găsiţi la domiciliu. De fapt ei nu au mai putut fi găsiţi nicăieri. Vecinii povestesc ceva despre nişte ridicări cu dubele, cu agenţi mascaţi în miez de noapte, dar nici acest lucru nu este prea sigur.

Sursa: http://www.criterii.ro/index.php/en/national/6102-viral-pe-net-o-descoperire-senzationala-zguduie-lumea-oamenilor-de-stiinta-istoria-trebuie-rescrisa

joi, 26 septembrie 2013

“SAPTAMANA PRIETENIEI PENTRU PACE” - Discuții interactive cu tema: Să prețuim pacea (utilizând psihodrama), la CSEI Nr. 1, Tileagd - Voluntariat Psiholog Alin CREȚU

26.09.2013 - 14,00-15,00 - Clasele la care s-a implementat proiectul: a VI a A, a VI a B, a VII a A, a VII a B, Profesor-Educator Lucia RUS.


Discuții interactive: SĂ PREȚUIM PACEA (utilizând psihodrama).
Locația: CSEI Nr. 1, Tileagd
Coordonator: Ing. Miorița SĂTEANU
Implementator proiect / Coordonator asistent: Psiholog Alin CREȚU
Implementator proiect / Coordonator asistent: Psiholog Crina CREȚU

Conferinta Nationala de Psihodrama, 25-27 octombrie 2013, Bucuresti


INVITATIE LA SIMPOZIONUL NATIONAL ,,CARTEA, POARTĂ DE ACCES LA CUNOAŞTERE'' Ediţia II-a 15 NOIEMBRIE 2013 (cu participare directă sau indirectă)

Biblioteca Judeţeană ,,Gheorghe Şincai'' Bihor-Oradea vă invită să participaţi la Simpozionul Naţional ,,CARTEA, POARTĂ DE ACCES LA CUNOAŞTERE’’, care va avea loc în data de 15 noiembrie 2013, în amfiteatrul bibliotecii.
Evenimentul se doreşte a fi o manifestare centrată pe ideea UNESCO, că biblioteca publică reprezintă ,,o forţă vie pentru educaţie, cultură, şi informaţie’’.
Dorim să împărtăşim experienţa în educaţia copiilor şi tinerilor din România realizând un dialog profesional între profesori, psihopedagogi, elevi, studenţi, bibliotecari, muzeografi, alte categorii, promovând colaborările între instituţii, utilizarea strategiilor, tehnicilor şi metodelor didactice interactive.
Ataşat vă transmitem programul simpozionului şi fişa de înscriere.
Opţional puteţi semna parteneriat cu organizatorul activităţii.
 
Va aşteptăm cu drag !
                       Cu multa stimă,
              Comitetul de organizare

---------------------------------------------------------------------------------------


FIŞA DE INSCRIERE LA SIMPOZIONUL NAŢIONAL
“CARTEA, POARTĂ DE ACCES LA CUNOAŞTERE’’
15 NOIEMBRIE 2013, Ediţia II-a

            Datele înscrise corect sunt importante la completarea diplomelor, adeverinţelor şi la transmiterea materialelor prin poştă.


DENUMIREA LUCRARII


AUTOR / 2 AUTORI
(NUME SI PRENUME, PROFESIE)
1.
2.

INSTITUTIE


SECTIUNEA (ramane doar varianta aleasa, ex. Sect. a II-a – mate.)  

Sectiunea I:
Sectiunea a II-a:
Sectiunea a III-a: 





PARTICIPARE
(bifati varianta aleasa): 
1.   Directa:  
Cu prezentare lucrarii
Fara prezentarea lucrarii


2. Indirecta – prin trimiterea lucrarii
in format electronic: 
SECŢIA
ROMÂNĂ
MAGHIARĂ

ADRESA

(Va rugăm să ne trimiteţi adresa personală  la care vă vom trimite diploma si celelalte materiale).

Nume si prenume: __________________________________,
Str. ______________________________________, Nr. _____,
Bl. ________, Sc. _________, Et. _________, Ap. __________, Loc. _______________________,
Jud. _______________________,
Cod postal __________________

TELEFON (obligatoriu):  


E-MAIL (obligatoriu):  
                                             @
Am achitat taxa: _______ cu chitanta: BT din data ______________
OBSERVATII


  -----------------------------------------------------------------------------------------




 PROGRAMUL SIMPOZIONULUI NAŢIONAL
,,CARTEA, POARTĂ DE ACCES LA CUNOAŞTERE’’


1 octombrie  – 31 octombrie – înscrierea participanţilor:
-                             completarea formularului de înregistrare on-line,
-                             achitarea taxei de participare şi trimiterea copiei documentului de plată,
-                             expedierea lucrărilor la adresa bibliobihor.simpozion@gmail.com

1 noiembrie – 10 noiembrie 
-                             analiza lucrărilor şi anunţarea participanţilor cu privire la acceptarea/neacceptarea lucrării

15 noiembrie: desfăşurarea simpozionului, între orele:
            9:00 – 9:30 – primirea participanţilor
            9:30 – 11:30 – prezentarea lucrărilor
            11:30 – 12:00 – cafe break
            12:00 – 14:30 prezentare lucrări
            14:30 – 15:00 - concluzii

SECŢIUNILE SIMPOZIONULUI
Lucrările pot aborda tematici din toate domeniile de activitate
Secţiunea I:  PROMOVAREA DIALOGULUI CULTURAL-EDUCATIV
Secţiunea II: PROMOVAREA TEHNICILOR ŞI METODELOR MODERNE DE    INSTRUIRE ŞI ATRAGERE LA LECTURĂ;
Secţiunea III :  STRATEGII  DIDACTICE  MODERNE

CONDIŢII DE REDACTARE:
Comunicările trebuie să cuprindă aspecte practice şi teoretice constând în: referate, eseuri, proiecte tematice, proiecte educaţionale, lansări de carte etc.
Solicităm atenţie la redactare: cu diacritice, fără greşeli de scriere sau ortografice, s.a. întrucât lucrările vor fi tipărite. Lucrarea de maxim 5 pagini se va realiza pe suport electronic în MS Word, format A4, cu margini de 20 mm, Times New Roman 12, spaţiere la un rând.
Comitetul ştiinţific verifică toate lucrările şi îşi rezervă dreptul de a nu accepta acele lucrări care nu îndeplinesc condiţiile impuse de organizatori. Lucrările, fişa de înscriere şi copia documentului ce atestă plata taxei vor fi trimise în format electronic, ca fişier ataşat, pe adreasa de e-mail: bibliobihor.simpozion@gmail.com
Lucrările simpozionului vor fi publicate într-o culegere. Pot participa maxim doi autori. Taxa de participare şi de expediere a volumului este de 40 RON. Se achită în contul RO31BTRL00501205H28784XX  (BANCA TRANSILVANIA) al Fundaţiei Culturale de pe lângă Biblioteca ,,Gheorghe Şincai’’ Oradea, str. Armatei Române, Nr. 1/A. Persoană de contact Mariana Barna, şef serviciu Comunicarea colecţiilor, telefon 0747194346.
Toate materialele vor fi transmise participanţilor (orientativ) până în data de 1 februarie 2014.