Săptămâna aceasta s-au împlinit 25 de ani de când
publicul a primit acces la World Wide Web, rețeaua creată de Tim
Berners-Lee în cadrul CERN, Organizația Europeană pentru Cercetare
Nucleară. Cu două săptămâni înainte, Berners-Lee deschisese sistemul
pentru cercetătorii din cadrul institutului, ca o rețea pentru
comunicarea internă. Cu toate acestea, internetul nu s-a născut atunci,
ci în 1969, prin dezvoltarea rețelelor în cadrul instituțiilor militare.
World Wide Web a început ca un site plin de text și cu o singură poză.
Astăzi, la 25 de ani distanță, am ajuns departe, întreaga lume conectându-se cu ajutorul protocoalelor deschise atunci. Internetul a adus cu sine o dezvoltare extrem de rapidă, față de internetul de astăzi, web-ul lui Berners-Lee arătând ca o locomotivă cu aburi. În 25 de ani însă, am reușit să ajungem la trenuri de mare viteză, iar dezvoltarea a avut un ritm uluitor tocmai datorită faptului că tehnologia a fost atât de deschisă, încât a permis evoluția permanentă. Este lecția pe care ne-o oferă tuturor internetul, cu bune și cu rele, despre cât de multe lucruri se pot face când omenirea își deschide tehnologiile pentru a fi dezvoltate.
Din 1969, Arpanet a fost rețeaua folosită de armata americană, la care însă publicul, desigur, nu avea acces. Calculatoarele de atunci erau niște dulapuri uriașe. Armata a ținut tehnologia închisă, iar timp de aproape 30 de ani nu s-a întâmplat nimic. A fost nevoie să așteptăm până când Tim Berners-Lee a creat o tehnologie deschisă tuturor. Ce s-ar fi întâmplat dacă Edison ar fi oferit tehnologia tuturor?
Dacă locomotivele cu abur ar fi avut tehnologii publice la care să lucreze mai multe țări deodată. Internetul e un exemplu despre cum o tehnologie nu e deținută de nimeni, ci de omenire. Am reușit să devenim mai rapizi doar împreună. Deși ideea de unitate sună mai degrabă a iluzie, americani, europeni, asiatici și africani au avut acces la internet și împreună l-au făcut mai bun. Au apărut site-uri, rețele de chat, forumuri de discuție, programe, am conectat oameni și apoi lucruri.
Țin minte că, în clasa a IV-a, am descoperit internetul și unul dintre cele mai bune site-uri din România în acel moment – Campofrio. M-am uitat uluit la designul site-ului, la ce se poate face pe internet. De asemenea, World Wide Web mi-a dat comunicarea pe chat, am descoperit informații despre lumea din jurul meu, am descoperit relele și bunele planetei. Libertatea de informație m-a șocat în primă fază. În liceu, colegii mei descoperiseră site-uri unde puteai vedea execuții filmate. Era oribil, dar până atunci nimeni nu avusese acces la așa ceva. Brusc, toată lumea putea să vadă.
La 25 de ani distanță de la deschiderea internetului, miliarde de oameni au acces. Internetul a devenit un drept universal, uneori trecut chiar în lege. Conectăm frigidere, prize și mașini la internet, luăm decizii bazate pe date și corectăm imperfecțiunile umane.
Pentru acest lucru, 23 august 1991, ziua în care a fost deschis World Wide Web, este, poate, una dintre cele mai importante date din istorie.
Sursa: http://sapteseri.ro/tech/gadgets/25-de-ani-de-www
Astăzi, la 25 de ani distanță, am ajuns departe, întreaga lume conectându-se cu ajutorul protocoalelor deschise atunci. Internetul a adus cu sine o dezvoltare extrem de rapidă, față de internetul de astăzi, web-ul lui Berners-Lee arătând ca o locomotivă cu aburi. În 25 de ani însă, am reușit să ajungem la trenuri de mare viteză, iar dezvoltarea a avut un ritm uluitor tocmai datorită faptului că tehnologia a fost atât de deschisă, încât a permis evoluția permanentă. Este lecția pe care ne-o oferă tuturor internetul, cu bune și cu rele, despre cât de multe lucruri se pot face când omenirea își deschide tehnologiile pentru a fi dezvoltate.
Din 1969, Arpanet a fost rețeaua folosită de armata americană, la care însă publicul, desigur, nu avea acces. Calculatoarele de atunci erau niște dulapuri uriașe. Armata a ținut tehnologia închisă, iar timp de aproape 30 de ani nu s-a întâmplat nimic. A fost nevoie să așteptăm până când Tim Berners-Lee a creat o tehnologie deschisă tuturor. Ce s-ar fi întâmplat dacă Edison ar fi oferit tehnologia tuturor?
Dacă locomotivele cu abur ar fi avut tehnologii publice la care să lucreze mai multe țări deodată. Internetul e un exemplu despre cum o tehnologie nu e deținută de nimeni, ci de omenire. Am reușit să devenim mai rapizi doar împreună. Deși ideea de unitate sună mai degrabă a iluzie, americani, europeni, asiatici și africani au avut acces la internet și împreună l-au făcut mai bun. Au apărut site-uri, rețele de chat, forumuri de discuție, programe, am conectat oameni și apoi lucruri.
Țin minte că, în clasa a IV-a, am descoperit internetul și unul dintre cele mai bune site-uri din România în acel moment – Campofrio. M-am uitat uluit la designul site-ului, la ce se poate face pe internet. De asemenea, World Wide Web mi-a dat comunicarea pe chat, am descoperit informații despre lumea din jurul meu, am descoperit relele și bunele planetei. Libertatea de informație m-a șocat în primă fază. În liceu, colegii mei descoperiseră site-uri unde puteai vedea execuții filmate. Era oribil, dar până atunci nimeni nu avusese acces la așa ceva. Brusc, toată lumea putea să vadă.
La 25 de ani distanță de la deschiderea internetului, miliarde de oameni au acces. Internetul a devenit un drept universal, uneori trecut chiar în lege. Conectăm frigidere, prize și mașini la internet, luăm decizii bazate pe date și corectăm imperfecțiunile umane.
Pentru acest lucru, 23 august 1991, ziua în care a fost deschis World Wide Web, este, poate, una dintre cele mai importante date din istorie.
Sursa: http://sapteseri.ro/tech/gadgets/25-de-ani-de-www
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu